Industria grea din România în 2025

UE și militarizarea

Producția de oțel a României este în cădere liberă din 2021. Creșterea imensă a costului energiei a pus fabricile, ce consumă enorm, într-o situație dificilă.

Combinatul de la Târgoviște este scos din funcțiune de anul trecut, iar grupul Beltrame, deținătorul acestuia, nu consideră posibil ca acesta să fie repornit în condițiile actuale.

La aceeași concluzie a ajuns și grupul ArcelorMittal, care a oprit periodic producția la combinatul de la Hunedoara, iar Liberty Steel Galați este în concordat preventiv, cu datorii ce numără miliarde de euro.

Combinatul siderurgic Galați

În România, liberalizarea recentă a pieței energetice duce la instabilitatea prețurilor, ceea ce afectează atât consumatorii particulari, cât și întreprinderile.

Germania, o țară ce încearcă să-și întărească dominația în sistemul imperialist mondial, se bucură de un mecanism de subvenții și excepții fiscale semnificative, astfel încât prețul energiei pentru industrie este sub 60 de euro/MWh, pe când în România, acesta este mai bine de dublu.

Cum se raportează programul guvernului la industria grea?

În programul înaintat de noua coaliție de guvernare, nu este stipulată nicăieri o revitalizare a industriei grele prin intervenția statului; nu se vorbește despre niciun posibil mecanism de protecție al acesteia. În schimb, se face clară necesitatea închiderii sau vânzării companiilor cu „pierderi cronice”.

Programul de guvernare vizează de asemenea o creștere treptată a investiției în apărare, până la 5% din PIB. Din pricina situației în care se află industria grea românească, acești bani vor merge nu doar către achiziția de armament străin, ci și către importul de materiale necesare mentenanței acestora. România va produce, în special, echipament auxiliar sau armament ușor, pe când armamentul mai complex va fi importat din Occident. E clar — România va ocupa o parte subordonată a lanțului de producție militar, care va fi condus de marile puteri occidentale. Asta doar va întări dominația Vestului asupra țării noastre.

Par a fi decizii bizare și nechibzuite, ce nu au în vedere sănătatea economică a României pe termen lung. Acest tipar se tot repetă, iar mandatarii sunt mereu criticați pentru „corupție” sau „incompetență”, fără ca ceva să se schimbe de-a lungul deceniilor. Situația este cu totul alta! Oamenii ce fac aceste decizii sunt departe de a fi incapabili, însă scopul acestora nu este nicidecum bunăstarea muncitorului român.

Burghezia țării noastre este subordonată burgheziei europene. Scopul unic al directivelor economice implementate aici este creșterea profiturilor companiilor din Occident, în defavoarea muncitorului român. Acesta rămâne fără loc de muncă și plătește din buzunarul lui, prin creșterea taxelor și a prețului serviciilor de stat, împrumuturile din străinătate.

De ce este desființarea producției în România profitabilă pentru Occident?

Dezindustrializarea va face România dependentă de importurile europene, iar împrumuturile oferite de UE vor merge tocmai către achiziția acestor mărfuri. Astfel, ei vor avea nu numai o piață de desfacere unde vor putea vinde la suprapreț, dar își vor asigura și monopolul prin împrumuturi condiționate.

Cum rămâne cu muncitorii?

Combinatul din Hunedoara avea 477 de angajați, ce au intrat în șomaj tehnic de pe 5 septembrie, iar tot în septembrie a intrat în șomaj tehnic marea majoritate a personalului combinatului gălățean, aproape 5.000 de persoane, ce vor rămâne fără loc de muncă în caz de faliment. Însă nu doar ei au de suferit: multe alte întreprinderi depind de aceste combinate, iar lichidarea lor într-un fel sau altul pune la risc muncitorii din întregul „ecosistem”.

Majoritatea acestor muncitori, aduși în pragul foametei și disperării, vor accepta să muncească pentru firimituri, iar cei cu mai multe posibilități vor căuta să plece din țară, să devină mână de muncă ieftină în Occident, pentru a putea trimite bani familiei.

Burghezia europeană câștigă astfel o piață pe care o va exploata nemilos, un pilon de sprijin al dominației economice prin dependența României de importurile acesteia și, cel mai probabil, un nou val de imigranți ce vor munci pe un salariu net inferior celui cu care sunt obișnuiți cetățenii occidentali. Punând toate acestea în balanță, hotărârile devin evidente.

Încă o dată, deciziile statului arată rolul său de apărător al profitului și comitet al burgheziei, care îl pune neîncetat pe muncitor în bătaia puștii, pentru a transforma energia sa vitală într-o sursă de profit. Muncitorul nu are nimic de câștigat din această înțelegere, decât sărăcie, criză și război.

Industria grea este inima vie a oricărei economii, dar doar în contextul în care muncitorii o gestionează își poate ea atinge potențialul maxim. Dacă te interesează acest subiect — intră pe Chat-ul nostru, pentru a continua acolo discuția.